La fel ca și multe alte afecțiuni cu care corpul celui mic se confruntă în primii ani de viață, hipermetropia la copii este o anomalie care poate apărea încă de la naștere. Teoretic, în scurt timp trebuie să dispară, odată cu dezvoltarea normală a ochilor. Cu toate acestea, există și cazuri în care ea se poate instala definitiv, afectând vederea pe tot parcursul vieții. Este important să identificăm cu rapiditate care este situația și să intervenim punctual, pentru a asigura copilului un parcurs sănătos în viitor.
Hipermetropia este un viciu de refracție, cu care majoritatea copiilor se nasc într-o formă ușoară și care nu trebuie să îngrijoreze. Acest lucru se datorează faptului că imaginile nu sunt proiectate corect pe suprafața retinei. Astfel, rezulta o vedere neclară, atât la distanță cât și la apropiere. Fenomenul de refracție se referă la modul în care sunt proiectate imaginile obiectelor pe care cel mic le privește, pe suprafața retinei. Cu alte cuvinte, în momentul în care lumina vine în contact cu mediile transparente ale ochiului, razele trec printr-un proces de refracție și își modifică direcția către retină. În cazul hipermetropiei, lumina nu este proiectată corect, ea neajungând pe retină, ci undeva în spatele acesteia. Acest lucru împiedică ochiul să vadă imaginea astfel rezultată cu claritate.
Dacă parcursul ei este unul firesc și care nu necesită intervenții suplimentare, valoarea dioptriilor se va apropia de 0, în jurul vârstei de 6-7 ani, moment în care micuțul ar trebui să vadă bine la orice distanță. Procesul acesta natural, determinat de vârstă și evoluție, poartă numele de emetropizare. Cu toate acestea, situațiile pot fi diferite, de la copil la copil.
Un prim factor care trebuie luat în calcul este cel ereditar. Dacă părinții suferă de hipermetropie (nevindecată) sunt șanse ca cel mic să o moștenească. Acest lucru poate fi depistat încă din primele luni de viață, cu ajutorul unui control oftalmologic pediatric specializat. Hipermetropia la copii poate fi dobândită și mai târziu, ca urmare a unor traumatisme ale globului ocular, sindroame congenitale, luxații de cristalin sau inflamații.
Anumite cancere oculare, edeme musculare și alte boli grave ale ochilor pot debuta cu hipermetropia drept prim simptom. Ochiul nu doare, nu ustură, nu transmite alt mesaj decât acela al imposibilității de a vedea clar obiectele aflate în imediata apropiere. Deși aceste situații sunt limitate, prevenția este, și în acest caz, o armă de care este recomandat să ne folosim. Cu atât mai mult în perioada primilor ani de viață, în care mecanismele vederii se definitivează iar intervențiile de corecție sunt mai facile
Primul semnal de alarmă tras de un ochi hipermetrop este acela că vederea este încețoșată. Obiectele aflate în apropiere nu sunt clare, nu pot fi focalizate corespunzător, par mai mari decât sunt în realitate, iar cele aflate la distanță, par mai apropiate. În primă fază, ochiul face eforturi pentru a vedea mai clar, ceea ce generează dureri de cap frecvente, tensiune oculară, incapacitatea de a păstra rândul când citesc sau scriu și dificultatea de a manevra obiecte mai sensibile.
Pe măsură ce dioptriile cresc, globului ocular îi este tot mai greu să susțină acest efort. Din aceasta cauza, ochii copilului se pot îndrepta spre nas. Aceasta afecțiune poartă denumirea de strabism convergent, situație care reprezintă, cu adevărat, un semnal de alarmă. Ambliopia este o altă afecțiune care trebuie tratată cu seriozitate și care derivă din hipermetropie. Atunci când un ochi vede bine, iar celălalt nu, ochiul cu dioptrie mare este supus riscului de a dezvolta ambliopie. Cel mic va folosi doar ochiul sănătos, care suplinește și activitatea celui bolnav, acesta din urmă „lenevindu-se” prin nefolosire. Acest lucru nu va mai putea fi corectat nici la maturitate, deoarece ochiul își uită funcțiile inițiale.
În primă fază, tratamentul pentru hipermetropie la copii presupune purtarea de lentile covergente (cu dioptrii +). Acestea ajută la mutarea luminii din spatele retinei, pe retină. În felul acesta, copiii se pot juca și învăța fără a face un efort suplimentar. Dacă hipermetropia are o formă ușoară, acomodarea cristalinului poate fi suficientă pentru a readuce imaginea pe retină. Vederea se va corecta, cel mic putând renunța la ochelari după o perioadă de timp.
Se recomandă reducerea timpului petrecut în activități precum privitul în ecrane mici la apropiere și scrisul/ cititul la distanță mică. De cele mai multe ori, acest viciu de refracție va scădea în evoluție, pe măsură ce copilul crește, iar ochiul se maturizează.
Apariția hipermetropiei la copii nu ar trebui să îngrijoreze. Trebuie monitorizată pentru a ne asigura că nu evoluează, ci se estompează odată cu vârsta. Un control oftalmologic în primii ani de viață este un pas important. Acesta poate reduce semnificativ șansele ca o afecțiune a copilăriei, să se transforme într-o boală pentru tot restul vieții. Te așteptăm cu drag la Thera Optic Med, pentru consultații oftalmologice pediatrice și pentru a ne asigura împreună de sănătatea micuțului tău.
Acest site foloseste cookie-uri si poate colecta anumite date personale in scopuri comerciale, pentru mai multe detalii accesati pagina de Definitii si Termeni.
