Untitled design (43)

Strabismul la copii

Ajută-ți copilul să privească drept în viață

Ce este strabismul?

Strabismul este o afecțiune destul de des întâlnită la copii, uneori chiar de la naștere (strabism congenital), alte ori poate apărea în timp (precoce, la 2-3 ani sau tardiv, la vârsta preșcolară). Strabismul vizează poziția ochilor, care nu sunt aliniați în mod normal, paraleli unul față de celălalt și simetric așezați. Fie unul dintre ochi migrează spre interior, exterior sau pe verticală, ori amândoi. Alte semne pot fi faptul că cel mic pare deranjat de lumină sau ține constant capul aplecat mai degrabă într-o parte decât drept și privește ciudat. Strabismul congenital nu poate fi depistat foarte rapid și asta deoarece în primele luni de viață este normal ca ochii celui mic să nu aibă o poziție paralelă constantă. După această perioadă de instabilitate fiziologică, ce dispare în jurul vârstei de 6 luni, ne putem da cu adevărat seama dacă există motive de îngrijorare sau nu.

Care sunt cauzele care duc la strabismul la copii?

Cauzele care generează strabismul sunt variate. De multe ori, nu ne putem da seama ce l-a generat și, cu atât mai mult, nu prea avem cum să împiedicăm apariția lui. Printre cauze se numără:

  • Moștenirea genetică de la părinți sau rude apropiate;
  • Prezența dioptriilor, mai ales când este diferență mare între ele;
  • Afecțiuni neurologice grave precum sindromul Down sau paralizia cerebrală;
  • Vedere scăzută cauzată de boli precum cataractă sau tumori intraoculare;
  • Traumatisme cerebrale;
  • Copil născut prematur sau cu probleme la naștere.

Care este diferența dintre vederea normală și strabism?

În mod normal, ambii ochi privesc în aceeași direcție, văd aceeași imagine și o trimit spre creier. Acesta transformă cele 2 imagini în una tridimensională, si îl ajută pe cel mic să aibă o percepție corectă asupra lumii înconjurătoare, a spațiului, a distanței și adâncimii. În momentul în care ochii privesc în părți diferite, ei transmit 2 imagini diferite creierului. Creierul tinde să ignore imaginea ochiului care fuge și să transforme în realitate doar imaginea ochiului bun. Asta înseamnă, printre altele, că percepția despre spațiu a copilului se alterează foarte mult. Desigur, dacă ambii ochi fug, realitatea este chiar și mai îngrijorătoare. În cazul adulților care dezvoltă această boală, creierul este antrenat deja să primească informațiile de la ambii ochi, astfel că nu va trunchia realitatea, ca în cazul copiilor.

Cum se stabilește tratamentul pentru strabism?

Orice copil cu strabism poate fi consultat indiferent de vârsta acestuia. Folosind metode specifice,  consultul este necesar cât mai repede după observarea acestei afecțiuni. Consultul nu se va realiza de către orice oftalmolog, ci doar de de către un specialist oftalmolog pediatru. Cu cât se începe tratamentul mai repede, cu atât șansele de vindecare cresc. Si asta deoarece cea mai importantă perioadă pentru desăvârșirea unei vederi normale, este până la 2 ani. Orice dezechilibru nerezolvat în această perioadă poate determina breșe în dezvoltare care, ulterior,  nu se mai pot rezolva. Chiar dacă aparent, în urma a diverse tratamente, ochii se reașează pe poziția corectă, vederea nu va fi perfect normala.

Prima măsură este prescrierea unor ochelari care să ajute la corecția vederii și care se recomandă a fi purtați nonstop, pe parcursul întregii zile. Fiecare caz este, desigur, particular, astfel că tratamentul se va prescrie în urma unui consult foarte amănunțit. În cazul în care doar unul dintre cei 2 ochi este afectat, se pot recomanda exerciții oculare cu ochiul bolnav. Celalalt ochi este fie acoperit fie i se pun picături, care vor avea ca efect forțarea ochiului aflat sub tratament. Injecțiile cu toxina botulinică, menite să forțeze mușchiul bolnav să lucreze și chiar intervenția chirurgicală de corecție pot fi recomandate.

Ce este strabismul? Concluzionand, strabismul este o boală care afectează 5% dintre copii și care, de multe ori, apare fără notificare. Este important să nu neglijăm controalele oftalmologice încă de la vârstă fragedă și chiar dacă nu identificăm simptome care să ne îngrijoreze. Cu cât depistăm mai repede boala celui mic, cu atât îi oferim șanse mai mari să se vindece și să privească viitorul drept în față.

Distribuie Articolul

Acest site foloseste cookie-uri si poate colecta anumite date personale in scopuri comerciale, pentru mai multe detalii accesati pagina de Definitii si Termeni.

preloader